Relaţii bilaterale

Sudanul de Sud

Capitala: Juba

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: cca. 597.000 kmp, împărţită în 10 state: Central Equatoria (Juba), Western Equatoria (Yambio), Eastern Equatoria (Torit), Jonglei (Bor), Unity (Bentiu), Upper Nile (Malakal), Lakes (Rumbek), Warp (Kucjok), Western Bahr el Ghazal (Wau), Northern Bahr el Ghazal (Aweil). Acestea sunt sub-divizate în 86 comitate.

Vecinii: Sudan (în Nord), Etiopia (la Est), Kenya, Uganda, Republica democratică Congo (în Sud), Republica Centrafricană (la vest)

Ziua Independenţei: 9 iulie 2011

Suprafaţa: 619.745 kmp

Populaţia: 8.260.490 locuitori

Grupuri etnice: origine africană (cel mai important trib este Dinka, urmat de Shilluk, Nuer, Azande, Bor, Jo Luo, Acholi, Lotuhu).

Religii: creştinism, credinţe tradiţionale.

Limba oficială: engleza

Moneda: lira sud-sudaneză (lansată de preşedintele Salva Kiir la 18.07.211)

Forma de stat: republică

Constituţia: Constituţia interimară, ratificată de Parlamentul sus-sudanez la 7 iulie 2011. Ratificarea solemnă acestei constituţii de către preşedintele Salva Kiir a fost efectuată la 9 iulie 2011 (ziua proclamării independenţei)

Preşedinte: Salva Kiir Mayardit

Ministrul de externe: Nhial Deng Nhial (26.08.2011)

În aşteptarea alegerilor, locurile Adunării legislative şi guvernului sunt repartizate între Mişcarea Populară de Eliberare a Sudanului (70 %), Congresul Naţional (fostul Front Islamic Naţional – 15 %) şi alte forţe politice din Sud (15 %).

Istoria: Sudanul de Sud a apărut în timpul condominiumului anglo-egiptean (1898-1955). Disensiunile între nordul Sudanului (musulman) şi sud (predominant creştin şi animist) au apărut imediat după independenţa Sudanului (1956).

Proclamării independenţei Republicii Sudan (la 1 ianuarie 1956) i-au urmat două războaie civile (1956-1972 şi 1983-2005) între Nord (locuit de populaţie de origine arabă) şi Sud (populaţie de origine africană). Cel de-al doilea război civil s-a încheiat în ianuarie 2005, când a fost semnat Acordul Cuprinzător de Pace (CPA) dintre Nord (Partidul Congresul Naţional – NCP) şi Sud (Mişcarea Populară de Eliberare a Sudanului – SPLM). Documentul prevedea, printre altele, acordarea autonomiei sudului Sudanului şi organizarea, după cinci ani, a unui referendum privind autodeterminarea acestei regiuni. După semnarea CPA, au continuat tensiunile şi chiar violenţele, fiecare din cele două părţi acuzând-o pe cealaltă de încălcarea CPA. Conform Acordului Cuprinzător de Pace La referendumul desfăşurat în perioada 9 – 15 ianuarie au participat 3.851.994 votanţi. La 7 februarie 2011, Comisia pentru Referendumul din Sudanul de Sud (SSRC) a anunţat rezultatele finale ale referendumului de autodeterminare a Sudului Sudanului, potrivit cărora majoritatea covârşitoare a electoratului s-a pronunţat în favoarea secesiunii: 98,83 % dintre votanţi s-au pronunţat în favoarea autodeterminării Sudului Sudanului, iar 1,17 % pentru menţinerea unităţii Republicii Sudan. La 9 iulie 2011, Republica Sudanului de Sud şi-a declarat independenţa, fiind admisă ca membru ONU la 14 iulie 2011.

La 26 iulie 2011, a fost admisă în Uniunea Africană (al 54 membru); ceremonia admiterii oficiale a avut loc la Addis Abeba la 15 august 2011.

Economia este puternic dependentă de sectorul agricol, în care principalele produse sunt: bumbac, trestie de zahăr, alune, gumă arabică, banane, mango, susan. În regiune există mai multe resurse naturale: petrol, minereu de fier, cupru, crom, aur, argint, zinc, tungsten, mica. Sudanul de Sud deţine 85 % producţia de petrola Sudanului. Veniturile din petrol reprezintă 98 % din bugetul aflat la dispoziţia guvernului din Sudul Sudanului. Agricultura are potenţial, din cele 82 milioane hectare pământ, cca jumătate ar putea deveni arabil. Industria locală se reduce în prezent la o fabrică de bere şi sucuri. Înainte de război au funcţionat şi ateliere de produs zahăr, ţigări, textile, ciment. Se are în vedere construirea unei linii de cale ferată care să unească Sudul de Nord şi de ţările vecine. Se va dezvolta şi sistemul aeroportuar. Cel din Juba poate gestiona 80 de zboruri zilnic. Există 15 linii aeriene locale şi străine care operează în Sud.

Direcţia Orientul Mijlociu şi Africa, octombrie 2011